de Vaida Botond Zoltan

Deseori ignorata de profesiile surori in ale dreptului, activitatea jurisconsultului, pierduta in negura devenirii umane, a fost in epoca moderna mai curand apreciata si acceptata ca un taram de refugiu pentru cei care, independent de vointa lor, erau obligati sa paraseasca activitati mai sonore ca denumire din justitie, diplomatie, politica si administratie.

Nu pot sa nu evoc doar in treacat acel geniu neintrecut al dreptului si diplomatiei romanesti, Nicolae Titulescu, care a fost avocat, ministru, diplomat, academician, orator si profesor si care in ultimii ani de viata, in Elvetia, in exil, si-a dus traiul ca jurisconsult al marilor banci si corporatii pe acel taram de activitate in care orgoliile sociale, politice si de alta natura palesc in fata responsabilitatii, pregatirii, devotamentului si atasamentului fata de respectarea eticii profesionale si a dreptului propriu fiecarui consilier juridic.

Este doar o evocare care ne aduce in memorie tragedia truditorului pe taramul dreptului si pe care vicisitudinile vremurilor schimbatoare, dar niciodata apuse, il fac sa traiasca in provizorat si nesiguranta, mereu expus si niciodata protejat.

Evocarea trecutului este esentiala in intelegerea motivelor pentru care profesia noastra a reusit sa fie reglementata cu atata intarziere, efort si chiar sacrificiu, si motivele pentru care mentinerea statutului de profesie al activitatii pe care o desfasuram necesita inca eforturi deosebite si extrem de serioase.

Voi enumera cateva dintre momentele cheie ale reglementarilor care, timp de un secol si mai bine, au condus la aparitia legii nr. 514/2003, a organizarii si exercitarii profesiei de consilier juridic.
Iata istoria:

Constitutia din anul 1866, prin legea din 12 iulie 1866, desfiinteaza Consiliul de Stat, creat de Cuza Voda in 1864, si prin care Statul era chemat sa-si exercite tutela intr-o serie de acte pe care legiuitorul le-a socotit ca foarte grave.

Aceste atributii nu trec asupra unei noi institutii.
1872 se creeaza legea pentru administrarea bunurilor statului, toate atributiile vechiului Consiliu de Stat, ca organ consultativ, trecand asupra Consiliului de Advocati ai Statului, care se infiinteaza pe langa Ministerul de Domenii.
(Advocatii nu se bucurau de nici un fel de stabilitate, recrutarea lor era lasata cu totul la discretia organului politic; avocatii veneau cu regimul si plecau odata cu el. Desi, chiar in acest timp, avocatii statului numara nume care vor deveni avocati celebri mai tarziu, de o probitate remarcabila in exercitarea profesiei si de un talent ce egaleaza cele mai stralucite talente din apus, totusi avocatii statului nu se bucurau de o prea mare atentie.

Daca in administratia centrala au existat rare situatii de advocati ai statului care au putut sa beneficieze de pensie de retragere, in administratia locala, postul de avocat al statului era considerat ca un post politic, ca un post de incredere care trebuie incredintat unui partizan politic. Dupa Unire, in teritoriile intregite a fost intalnita o organizatie foarte buna a procuraturelor de finante, cu avocati ai statului, bucurandu-se de stabilitate, ca toti functionarii publici.

Oricare ar fi fost caracterul acestei institutii, ea aparea ca o institutie unitara, menita sa asigure, in justitie, este drept, mai mult interesele civile si financiare ale statului. Exemplul acestei institutii, cu avocati stabili, bucurandu-se de toate drepturile de care se bucurau ceilalti functionari publici si dandu-li-se o importanta deosebita ca jurisconsulti (Hofrath) ar fi putut, desigur, sa inspire pe legiuitorul nostru la reorganizarea unitara a corpului de avocati ai statului.
Nu a fost asa!
Prin statutul functionarilor publici din 1923, in urma unei lungi lupte jurisprudentiale se asigura, pe cale de interpretare, stabilitatea avocatului statului.
In anul 1923, apare proiectul de lege denumit Avocatii Statului.
Motivele aparitiei acestei legi au fost legate de interesele de natura juridica covarsitoare ale statului, care, la acea data, intervenea in toate domeniile de activitate, inclusiv economice.
In anul 1929, Corpul de Avocati ai Statului a fost trecut prin legea de organizare a ministerului la Ministerul de Justitie.

Prin proiectul de lege, al avocatilor statului din 1932, se introduceau criterii de recrutare, control asupra modului in care sunt aparate interesele acestor autoritati si raspunderi disciplinare.

Prin lege a fost data procura generala avocatilor statului de a putea lua toate masurile de aparare si de a uza de toate caile de atac in apararea statului, fara sa fie vorba de o delegatie scrisa.
In toata aceasta perioada, persoanele juridice de drept privat si persoanele fizice au fost asistate si reprezentate de avocati.
In anul 1950, prin Decretul nr. 39, barourile de avocati au fost dizolvate si, in locul lor, au fost infiintate colegiile de avocati cu un numar limitat de membri, actionand pe baza unor noi principii. Avocatii au fost trimisi la reeducare, ca si jurisconsulti si consilieri juridici, fiind prin cunostinte si aptitudini profesionale un important suport pentru supravietuirea dreptului. Reeducarea nu a reusit.

Dovada, prezenta in aceasta sala a urmasilor acelor avocati ai statului si pledanti la companiile private, care, nereeducati fiind, au facut sa supravietuiasca Codul Comercial, Codul Civil, Codul de Procedura Civila si o puzderie de legi speciale care au ramas in vigoare in toti cei 50 de ani de comunism, spre deosebire de celelalte state comuniste, care le-au abrogat. Astazi, cu legitima mandrie, putem declara aceasta profesie coloana vertebrala a Statului, atat in administratie si in economie, cat si in politica inalta, a legislativului, Camera    Deputatilor si Senat, fara de care nimic nu poate functiona. 
In anul 1950, prin Decretul nr. 87, din 1 aprilie, Marea Adunare Nationala a dispus organizarea si functionarea oficiilor juridice ale ministerelor si sfaturilor populare.
In anul 1955, prin Decretul 143, se instituie obligativitatea ca organele, institutiile, organizatiile economice si intreprinderile de stat, precum si cele cooperatiste si obstesti, sa isi organizeze oficii juridice proprii.
Asezarea, pe cale fortata, pe mai multe criterii organizatorice, a activitatii de reprezentare, asistenta si consultanta juridica limitand sau nu accesul in exercitarea profesiei (avocat) si functiei (jurisconsult si consilier juridic) si interzicand accesul in sfera economicului a avocatilor, si respectiv in sfera privata a jurisconsultilor si consilierilor juridici a fost o urmare a unei politici de forta care a creat intre cele doua activitati o bresa nedorita. Prevederea dupa care tabloul jurisconsultilor se va tine de catre baron nu a fost respectata niciodata.
Rezultatele sunt clare prin simpla lor evocare.
Dupa Revolutie, avocatii au largit sfera de exercitare a profesiei lor prin legi succesive refuzand orice dialog si colaborare cu consilierii juridici.

Cu satisfactie trebuie sa subliniem victoria recenta a democratiei romanesti, care nu numai ca permite existenta societatilor civile profesionale, dar le si protejeaza. Vorbesc despre o victorie a democratiei Constitutionale a Romaniei, deoarece timp de aproape 14 ani, pana la aparitia Legii 514/2003, aproape 600.000 de persoane juridice de drept public si privat din economie, administratie si societatea civila nu au putut fi protejate si aparate efficient, statutul incert, neprotejat si, de cele mai multe ori, ignorat al consilierului juridic aflat intr-o concurenta de supravietuire cu profesia avocatilor facand imposibila clarificarea rapida a situatiilor litigioase si apararea eficienta a statului si entitatilor private. Rezultatul a fost supraincalzirea justitiei civile si comerciale.

De multe ori accesul in instanta era discutat si disputat, iar timpul acordat pledoariilor consilierilor juridici era nemilos scurtat. Aprecierea profesiei a venit tot din partea marilor avocati ai timpului, Cerveni si Visinescu trecuti prin nemilosul malaxor al dreptului, doi mari nereeducati care, cu elocinta si respect colegial, au tratat profesia de consilier juridic nu cu adversitate ci cu o colegialitate manifesta stiind ca dreptatea nu poate licari in dusmanie, ci in lupta inteligentelor. Regretatul Cerveni, singurul dintre avocatii care au luat cuvantul in fata unui congres al consilierilor juridici, in Aula Mare a Facultatii de Drept undeva in anul 1998, transa problema celor doua profesii surori, nedrept despartite printr-o propunere de acceptare fara examen si taxe in barou a tuturor absolventilor licentiati in drept, ca intr-un ring imens al inteligentelor unde curajul, pregatirea, perseverenta, devotamentul si, nu in ultimul rand, etica profesionala sa fie cele care vor face distinctia.

Un pios omagiu adus maestrului.
Lupta pentru modificarea Decretului 143/1955 si adoptarea de catre Parlament a unei legi moderne, care sa reglementeze exercitarea profesiei de consilier juridic a fost initiata si condusa sub egida Uniunii Asociatiilor Consilierilor Juridici din Romania, prin Presedintele acestui organism, Domnul Selaru Constantin, in prezent avocat, de subsemnatul si de Consilierul Andronic de Suceava, present in sala si avand si calitatea de Prim Vice Presedinte al UCCJ.
Eforturile au fost indreptrate catre determinarea unie entitati cu competenta de initiativa legislativa sa initieze un proiect de lege a consilierilor juridici.
Rolul de initiator a fost al Ministerului Justitiei. Din momentul in care initiativa legislativa a fost primita la Camera Deputatilor, au urmat 7 ani de activitate intensa, fara intrerupere, de genul unul impotriva tuturor.
Initial a fost un proiect de lege nedorit, impotriva careia au luptat si, pana la urma, au obosit toti membrii marcanti ai avocaturii romane, indiferent de culoarea politica.
Subliniez acest lucru pentru a marca una dintre curiozitatile acestei legi, care, initial nedorita de avocati, a ajuns sa fie emanatia totala a deputatilor si senatorilor avocati, fara sa existe diferente de opinie privind culoarea politica a unuia sau altuia.
Lupta a fost extrem de lunga in Camera Deputatilor, unde a fost necesara aproape o legislatura pentru votarea legii.

Dupa aproape un an de lupte teoretice in Comisia Juridica, dezbaterea pe articole in Camera Deputatilor s-a incheiat cu un vot negativ datorita prezentei in corpore a puternicului lobby al Uniunii Avocatilor.
Cu toate acestea, zarurile erau aruncate!
Dezbaterile in plen, pe articole, si votul final au fost reluate in anul 2000, cu multa intarziere la sfarsitul legislaturii prin determinarea consecventa si efortul avocatului deputat Vasile Lupu, care, intr-o singura zi ca Presedinte de sedinta, a realizat votarea pe articole si votul final al Legii Consilierului Juridic.
“Odiseea” legii a continuat timp de 3 ani la Comisia Juridica a Senatului si in Plenul acesteia, unde legea a suferit modificari substantiale si a pus la grea incercare capacitatile noastre fizice si psihice. Si cu prilejul altor evenimente la care am fost prezenti, am subliniat ca legea in sine este emanatia comisiei juridice a Senatului, fara a carei determinare si vointa consecventa, aparitia ei ar fi fost imposibila. Trebuie sa remarcam ca un fapt pozitiv imprejurarea ca in comisia juridica a Senatului, dezbaterile au fost extrem de profesionale, nepartinitoare si au vizat interesele superioare ale natiunii si nu interesele de grup, au fost reprezentate toate culorile politice care au votat si sustinut aparitia legii, fara rezerve.
Citind legea este greu sa nu observi intentia legiuitorului de a sparge tipare care pareau durate pentru eternitate.
Mandatul general dat consilierului juridic, in temeiul art. 1 din Legea 514/2003 in a “asigura drepturile si interesele legitime ale statului, ale autoritatilor publice centrale si locale”, etc. seamana in mod izbitor cu mentiunea facuta de C. Hamagiu in calitate de Ministru al Justitiei in expunerea de motive la Legea Avocatilor Statului.
“Am dat prin lege procura generala advocatilor statului de a putea lua toate masurile de aparare si de a uza de toate caile de atac in apararea statului.”
Un arc in timp intre doua lumi legate intre ele prin grija legalitatii si statului de drept. Fenomenul invers al deimplicarii Statului din economie a condus la aparitia consilierilor juridici (fosti avocati ai Statului) in sectorul privat.

Cu toate ca in cei sapte ani, cat a durat parcursul parlamentar al Legii Consilierului Juridic au fost intampinate cele mai felurite greutati, sprijinul colegiilor din judetele Suceava, Timis, Iasi si Brasov in faza dezbaterilor din comisia juridica din Senat a avut o valoare determinanta.

Trebuie sa subliniem ca in tot acest timp Bucurestiul a reprezentat varful de lance al reprezentarii intereselor consilierilor juridici din intreaga tara, in fata legislativului din ambele Camere si in fata specialistilor Uniunii Europene interesati in reforma justitiei din Romania.

Amintesc, cu recunostinta, sprijinul pe care Uniunea Juristilor din Romania, prin persoana Presedintelui Iosif Chiuzbaian si a Secretarului General, Mihai Albici, l-a acordat deschis si permanent pe parcursul acestor ani in organizarea conferintelor, congreselor, reuniunilor consilierilor juridici din intreaga tara.

Acest sprijin s-a extins si dupa adoptarea legii in tot anul 2004, cand, intr-un climat destul de advers al profesiilor surori, Presedintele Uniunii cu distinctia si elocinta proprie marilor juristi a sprijinit si popularizat in mediile cele mai selecte ale dreptului romanesc, recent infiintata organizatie profesionala a consilierilor juridici, inca neconsolidata.

Este momentul sa evoc sprijinul solid dat in vremuri de restriste organizatiei noastre de CSDR, puternica Confederatie a Sindicatelor Democratice din Romania ai carei membri afiliati suntem, prin distinsul Presedinte, Iacob Baciu, a carui prezenta in sala o aplaud cu toata simpatia si consideratia. Latinii spun “in re incerta amicitia certa consolidatur.” Noi, romanii, ceva mai simplu, dar mai incarcat de intelesuri “Prietenul la nevoie se cunoaste”.  Istoria profesiei noastre dupa promulgarea Legii 514/2003 a avut repere de timp strict prevazute de lege si care au fost respectate intocmai.
In luna decembrie 2003 au fost prezentate, conform prevederilor legii, numele tuturor colegiilor consilierilor juridici din toate judetele si din Municipiul Bucuresti si a fost rezervat numele Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici din Romania.

A fost stabilit, prin liberul consintamant al reprezentantilor din judete, un calendar al punerii in opera a prevederilor Legii Consilierului Juridic, in termenele stabilite de aceasta lege.
Calendarul avea ca scop infiintarea colegiilor judetene si al Municipiului Bucuresti in lunile ianuarie, februarie, infiintarea Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici si elaborarea si aprobarea de catre Congresul Colegiilor Consilierilor Juridici a Statutului profesiei.
Etapele convenite urmau sa fie publicarea in Monitorul Oficial a Statutului profesiei si organizarea profesiei in Bucuresti si in judete.

Infiintarea Colegiului Bucuresti a permis prin activitatea organizatorica de exceptie a Secretarului General ales respectarea calendarului de activitate convenit.
Respectarea calendarului avea ca rezultat indeplinirea a doua mari obligatii statutare ale Colegiului prevazute in art. 8, alineatul 3, respectiv art. 9 din Statut, si anume:
intocmirea tabloului consilierilor juridici definitivi si stagiari din Bucuresti si infiintarea unei baze de date la nivel central privind evidenta consilierilor juridici din Bucuresti;
Aprobarea si publicarea Statutului profesiei de consilier juridic in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I;
In luna ianuarie a fost infiintat Colegiul Consilierilor Juridici din Bucuresti.
Au fost organizate: sediul, sigla, formularistica, legitimatiile, fisele de evidenta, …………
Au fost dezbatute si convenite dupa foarte multe lecturi proiectele de Statut al Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici din Romania si Statutul profesiei de consilier juridic.
In luna februarie 2004, in Aula Magna ASE a avut loc Congresul de Constituire a Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici din Romania.

A fost adoptat Statutul dupa lecturare articol cu articol, au fost alese organele de conducere si a fost stabilita strategia Uniunii in anul 2004 cu un obiectiv bine definit privind aprobarea profesiei.

La data de 6 martie, Colegiile Consilierilor Juridici din judete, intrunite in Congres au dezbatut si aprobat prin reprezentantii lor autorizati Statutul profesiei de consilier juridic.
Adoptarea Statutului profesiei nu a fost decat inceputul unui lung sir de eforturi procedurale si administrative coordonate cu succes de Secretarul General al Colegiului, Dl. Consilier Florescu Lucian.

Organismele chemate sa indeplineasca formalitati firesti de publicare a unor acte normative ale unor organizatii apartinand societatii civile au adoptat politica tacerii si a inactiunii totale atat juridice cat si birocratice.

Publicarea in Monitorul Oficial Partea I, Statutul profesiei de consilier juridic a fost posibila datorita unei hotarari a Biroului Executiv al Camerei Deputatilor.

Onorat auditoriu,
Presiunile la care conducerea Colegiului Bucuresti si conducerea Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici din Romania au fost supuse, dupa infiintare si adoptarea Statutului profesiei au culminat cu incercarea de a ne scoate activitatea profesionala in afara legii, cu ocazia modificarii si adoptarii in plenul Camerei Deputatilor a Legii 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat.
Legea de modificare scotea in afara legii, in mod explicit, orice activitate de consultanta si reprezentanta, alta decat cea practicata de avocati.

Datorita unei mobilizari de exceptie a Colegiilor Bucuresti si Suceava, la votul final, in plen, a fost recunoscuta grava eroare legislativa de a anula practic o lege, 514/2003, la numai cateva luni de la adoptare, fiind consacrata in art. 82, alin. 3 exceptia dupa care sunt considerate legale activitatile consilierilor juridici, conform reglementarilor din Legea 514/2003.
Aceste evenimente dovedesc o foarte puternica determinare a adversarilor Legii 514/2004 si dorinta manifest exprimata de a se acapara un segment al pietei muncii acoperit in prezent de consilierii juridici.
Nu putem interpreta altfel adoptarea intr-un anonimat total a
Legii 201/2004 privind completarea Legii 51/1995 si care priveste avocatul salarizat.

Cu toate ca legea intra in vigoare la data aderarii Romaniei la U.E. ea merita atentia adunarii noastre deoarece este nascatoare de duble intelesuri.

Prezenti in structura organizatorica a puterii legislative, in marea si mica administratie, in toate departamentele, serviciile si structurile puterii de stat, centrale si locale, in diplomatie, armata, sanatate, presidentie, guvern, mica si marea industrie, in cercetare, in transporturi, in constructii si telecomunicatii, in mass media, in societatea civila, in asociatiile de protectia drepturilor omului, de protectie a copilului, in sfera dreptului canonic, in sindicate, in servicii, in linia intai a negocierilor cu UE si NATO si cu investitorii straini, consilierii juridici, intr-un anonimat desavarsit, dar prezenti in toate aceste locuri, construiesc zi de zi, pun in opera, fiind o veritabila curea de transmisie intre legislative si restul tarii, legile, ordonantele, hotararile, ordinele, instructiunile, deciziile, decretele cele mai felurite, citesc si interpreteaza vointa legiuitorului cu perseverenta si devotement, facand ca societatea democratica si statul de drept sa se intareasca.

Cu toate ca nu este observata de nimeni, aceasta este adevarata reforma in justitie. Departe de public, neobservata de politicienii care au pus bazele ei, reforma consultantei si reprezentantei intereselor entitatilor enumerate mai sus reprezinta cheia problemei.

Existenta nelitigioasa a sistemului administrativ si economic public si privat reprezinta normalul. Exceptia este a starilor litigioase, care pot determina progresul, dar nu il vor defini niciodata.

La acest punct al expunerii, si ca o confirmare a faptului ca sistemul creat de reforma functioneaza, tin sa salut prezenta in mijlocul nostru a colegilor proveniti din avocatura, nu putini, care au considerat mai aproape de interesele lor desfasurarea activitatilor profesionale in profesia noastra, pe care, si prin prezenta lor o consideram intarita. Cu aceeasi consideratie si deschidere uram success colegilor nostri care au parasit profesia indreptandu-se catre avocatura, profesie sora fata de care timpurile noastre ne-au despartit.
Este momentul sa subliniez caracterul incompatibil, declarat de lege al celor doua profesii, aceea de avocat si aceea de consilier juridic.

Aceasta incompatibilitate ne da ragazul sa ne dezvoltam si consolidam sa gasim fiecare in lumea pe care o reprezinta indeplinirea nazuintelor atat de firesti ale omului de a avea sperante, de a avea garantate drepturi si libertati fundamentale, printre care si dreptul la munca, conform nazuintelor si pregatirii fiecaruia.
Am amintit anterior ca in opinia noastra Legea 514/2003 sparge tipare.
Traim intr-o societate capitalista in care locul de munca este mult mai usor de pierdut decat de dobandit si in care globalizarea prin suflul sau pozitiv ori negativ poate schimba destine.
Aceasta a fost si este ratiunea pentru care Congresul Colegiilor Consilierilor Juridici, prin prezenta in numar de 120 din aproape toate judetele tarii, a decis in 6 martie 2004 sa cuprinda in Statutul profesiei posibilitatea consilierilor juridici de a infiinta societati comerciale cu obiect unic de activitate cod CAEN 7411.

O decizie matura, bine chibzuita si luata in unanimitate de voturi avea la baza situatia reala din economie si administratie cand, peste noapte, serviciile juridice erau externalizate si consilierii juridici expulzati din sistem erau practic in imposibilitatea sa munceasca conform pregatirii si nazuintelor lor, traind din expediente fara nici o protectie. Acest lucru nu trebuie sa se mai intample si prin eforturi unite vom consolida si mai mult cadrul de exercitare a profesiei de consilier juridic, corespunzator etapei de dezvoltare capitalista in care ne aflam.

Nu putem permite sub nici o forma ca unul din principiile fundamentale ale Codului Muncii sa fie incalcat, respectiv “dreptul la munca libera si neingradita.”
Stimat auditoriu,

Trebuie sa amintesc, in calitate de Presedinte al Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici din Romania si sa multumesc pentru rolul deosebit pe care Colegiile Bucuresti, Suceava, Arad, Timisoara, Iasi, Consiliul Director si Secretarul General l-au avut in organizarea celor 5 Congrese.
Aceste intalniri cu caracter exclusiv de lucru au realizat unitatea dorita si la care aspiram si in continuare.
Aceste reuniuni pe langa aprobarea formularisticii si regulamentelor de functionare au permis:
folosirea unitara a robelor si insignei in toate judetele tarii;
folosirea formularisticii aprobate prin Statutul profesiei;
intocmirea unitara a tabelelor consilierilor juridici, a dosarelor de primire si evidenta acestora
Au fost discutate: - Regulamentul Comisiei de Metodologie a UCCJ din Romania
   Regulamentul Comisiei de Disciplina a UCCJ
   Regulamentul Comisiei de Admitere in Profesie
   Regulamentul de Solutionare a Contestatiilor
   Regulamentul Camerelor de Arbitraj

Rezultatele acestui efort sunt inscrierea in colegiile consilierilor juridici din judete si Municipiul Bucuresti a aproximativ 15-20 de mii de membri.
Dupa cum cunoasteti, unul din obiectivele statutare ale Colegiului Consilierilor Juridici Bucuresti este si incurajarea coeziunii consilierilor juridici bazata pe apartenenta, solidaritate si disciplina profesionala.
Personal, consider cunoastere reciproca, schimbul de idei si informatii legate de exercitarea profesiei ca una din cele mai importante deziderate ale anului 2005.

Cunoasterea reciproca, sprijinul si coeziunea marita sunt factori de siguranta personala si colectiva pe care nu putem sa-i neglijam.

Formidabila acoperire profesionala pe care consilierii juridici o realizeaza in absolut toate domeniile de activitate constituie premiza unei exceptionale forte intelectuale si de o calitate deosebita pusa in slujba unor idealuri marete, niciodata tradate.
Salut cu entuziasm miile de tineri care isi incep cariera juridica in aceasta superba profesie, deseori inselatoare, dar mereu iubita. Cu dragoste si respect salut pe cei trecuti de varsta pensionarii care inca practica profesia si sunt membrii colegiului nostru.

Trebuie sa facem mai mult pentru ei si pentru noi toti pentru a da un sens de monolit al intereselor noastre ca membrii ai Uniunii Europene.